Capitolul 3

                                                                Ciacova, orãºel de garnizoanã.

          În evul mediu, apãrãtorii cetãþii CHAAK erau toþi în interiorul zidurilor ei. Aprovizionarea avea loc peste amintitul pod cu lanþuri de peste apã, care trecea peste un braþ al Timiºului ºi ducea spre localitatea din imediata apropiere. Nu se mai poate constata azi unde erau exact „dormitoarele“ soldaþilor din acea vreme. Din însemnãrile de mai sus ale lui Alí privitoare la „ghiaurul“ Ignat, se poate deduce cã pe la 1.700 cetatea Ciacovei putea cuprinde între zidurile ei cam 100 de cãlãreþi cu cai cu tot ºi cam 200 de pedestraºi.

Mai târziu, dupã alungarea turcilor, a fost organizatã din ordinul contelui Mercy o „miliþie naþionalã“ în întreg Banatul, compusã din români ºi sârbi. Datoria ei era de a pãstra ordinea ºi pacea în întreg Banatul, deci ºi în Ciacova. „Administraþia teritoriului coroanei Banat“ a efectuat o inventariere a cazãrmilor. ªi Ciacova a trimis un raport la Timiºoara. În acelaºi timp s-a cerut o trupã de soldaþi cãlare, spre paza contra nãvãlirilor turceºti în zonã.

          În 1726 Ciacova a fost numit „târg de garnizoanã“. Ponz, conte de Engelshofen, comandantul general al armatei în Banat între anii 1740 – 1757 a ordonat mãrirea cetãþii Ciacova în jurul turnului donjon. Cazarma a fost ºi ea mãritã. Prin 1743 s-a mai construit încã o cazarmã la Ciacova ºi anume pentru regimentul de dragoni „Baden-Würtenberg“:           „Cazarma cãlãrimii“, pe o suprafaþã de teren aflatã la sud-vest cât ºi în afara localitãþii. Vechea cazarmã din preajma turnului a fost de-acum doar reºedinþa ofiþerilor ºi a familiilor acestora. Astfel, a ajuns Ciacova o localitate de importanþã militarã foarte mare, aproape un orãºel militar.

          Amãnunte legate de aceste cazãrmi se pot citi în studiul inginerului Krieglstein din 29.12.1793. Nu ne oprim asupra lor. La cerere, se pot da datele, fiind cuprinse în cartea originalã în limba germanã.

Doar atât: terenul de manevrã se afla la sud de cazãrmi ºi încã mulþi ani dupã distrugerea cazãrmilor, þãranii încã mai „scoteau“ cu plugurile cantitãþi imense de „plumbi“, adicã gloanþe din acea vreme.

          Dupã ce Împãrãteasa Maria-Tereza a renunþat la colonia sa Banat (teritoriu regal al coroanei) ºi a cedat-o Ungariei, administraþia civilã ºi militarã s-a schimbat dupã modelul maghiar. În cazãrmile Ciacovei au intrat de-acum trupele ungureºti de graniþã, „honvezii“ ºi escadroane de cãlãrie, supuse toate coroanei ungare. Comando-ului nr. II aparþineau, pe lângã Ciacova, ºi batalioanele din Szeghedin, Zombor, Arad, Jimbolia, Becicherecul Mare, Lipova, Orºova, Panciova, Vârºet, Lugoj (ºi încã cîteva altele), cu alte cuvinte aproape toate garnizoanele Banatului ºi Bacicãi. În acest timp în Timiºoara se afla staþionat regimentul „Alexandr Cezarovici, mare duce ºi mostenitorul tronului Rusiei“. Mulþi bãrbaþi din Ciacova, de toate naþionalitãþile, ºi-au satisfãcut serviciul militar la acest regiment din Timiºoara. Multã vreme acest regiment a purtat numele de „Contele George de Rucavina – Regiment de infanterie nr. 61“, deci numele apãrãtorului Timiºoarei contra rãsculaþilor unguri din 1848-1849.

*

          În Ciacova au avut loc în decursul istoriei ei, câteva dueluri, ceea ce pe acea vreme se obiºnuia, fiind socotite „chestiuni de onoare“ care trebuiau reglementate cu vãrsare de sânge.

1743 – duelul Menardi – Gonschell;

1886 – duelul Dr. Klein – Herz (luna iulie);

1895 – Duelul Somogyi – Navay (luna decembrie);

1898 – duelul Temmer – Bardi (luna septembrie);

1901 – duelul Dr. Kohn – Ivacovici (luna septembrie);

Acesta este ultimul duell cunoscut în Caicova.

Motivele erau diferite, ca ºi rezultatele. Însã ºi ele sunt parte fireascã a istoriei Ciacovei din acea perioadã de vreme.

*

Dupã cum se poate vedea, ne ocupãm de cîtva timp NUMAI de istoria Ciacovei, acesta fiind de fapt scopul celor scrise / traduse de noi. Numai cã nu se poate separa istoria Ciacovei de cea a Banatului.

Oricum, ºi mai departe vom încerca sã ne mãrginim la Ciacova, atâta cât ne permit evenimentele ce vor fi puse pe hârtie.

*

Ciacova.

Numele localitãþii.

          Ca la nenumãrate localitãþi bãnãþene care au fost înfiinþate înaintea secolului al XVIII - lea, existã greutãþi în atestarea lor documentarã primarã, cât ºi în ce priveºte numele acestora. Dupã cât se ºtie pânã azi, numele localitãþii noastre nu a fost schimbat niciodatã în decursul timpului. Existã doar douã faze ale „dezvoltãrii / transformãrii“ acestui nume: faza în care numele era compus dintr-o singurã silabã pânã în sec. al XV -lea, ºi anume CHAK – CSÁK – Tschak, ºi pe urmã, începând din secolul 15, numele cu terminaþia slavã „OVA“, deci CHAK-OVA – CSAK-OVA – TSCHAKOWA, cu peste o duzinã de stiluri ºi forme de scriere în mai multe limbi. Care a fost de fapt primul nume al localitãþii ºi cum s-a scris în acea vreme, probabil cã nu se va putea afla niciodatã.

          Cunoscutã este doar prima atestare scrisã, din anul 1220, când ºpanul/comitele Bebich a numit în testamentul sãu cetatea CHAK. Localitatea ca atare trebuie sã fie cu mult mai veche ºi anume în perioada timpurie a evului mediu, când populaþia daco-romanã a format ºi pe acest pãmânt localitãþi, adicã locuri unde s-au stabilit. Cetatea cu turnul ei de pazã / donjon sunt de datã mai recentã, ºi anume ca rãspuns la nãvãlirile popoarelor migratoare din rãsãrit. În acest loc a fost o trecere importantã peste Timiº, ºi deci era importantã pentru fiecare care avea nevoie sã treacã dintr-o parte într-alta. Acesta este ºi motivul pentru care s-a construit cetatea în apropierea apei ºi la micã distanþã de pod.

          În perioada regelui ungur Bela al IV - lea, CSAK este amintitã în 1243, când a ordonat construirea ºi întãrirea cetãþilor de pe malul Timiºului.

          Ghilad (numele cunoscut ºi sub forma de GALAD), localitate vecinã cu Ciacova, îºi are numele dupã celebrul voivod al Banatului, GLAD, care în 895 a fost învins la FENY (Foeni) de unguri.

          În vocabularul român, cel maghiar cât ºi în alte limbi vorbite în aceastã zonã, existã numele de CEACÃU (pe româneºte), CSAKO (pe ungureºte) ºi CSAK  (în maghiara veche):

-Ceacãu: acoperamânt oval pentru cap, tare, din piele sau pâslã, pentru armatã - sau poliþie; a fost folosit pînã la sfârºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial de trupele de vînãtori ºi þintaºi, pe urmã numai de trupele de poliþie. E posibil deci ca Ciacova sã-ºi aibe numele de la acest cuvânt ºi sã însemne o localitate în jurul unui post de apãrare – cetate ca în cazul Ciacovei. Aºa cum acest „ceacãu“ este folosit la apãrarea capului celui ce-l poartã, aºa sã fie ºi cetatea spre apãrarea localitãþii ºi a podului.

-Csak (vîrf): Albert Klein, tatãl viitorului episcop luteran din Transilvania, a scris la începutul sec. al XX -lea, o carte pe tema numelor din Transilvania. Acolo se aminteºte de numele vechi maghiar CSAK, care este tradus cu „vîrf“. Deci, acceptând aceastã traducere, se explicã cetatea Ciacovei ca un „vârf de apãrare“ împotriva oricãrei intervenþii duºmane venitã din est sau sud-est. Este a doua explicaþie (al doilea înþeles) ce se poate da numelui Ciacovei.

          Unii istorici locali susþin cã numele se trage dintr-un cuvânt dacic, cu terminaþia „AVA“ deci „Ciacava“. Nu se pot gãsi însã niciunde documente sau alte mãrturii care sã întãreascã aceastã tezã. În 1808, Johann von Lipszky susþine cã numele „Ciacova“ vine din limba românã, dar nu aduce dovezi în sprijinul acestei afirmaþii.

          În anii 1332-1335, în timpul Papei Joan XXII (Jaques Dueze 1245-1334), un registru al „zeciuielii“ (impozite din venit datorate bisericii) datoratã de toþi preoþii catolici din Banat pe vremea respectivã regatul Ungariei, aratã urmatoarele:

-1333 De Medio Temisi – item (Michael) de CHAAK solvit XVII banales;

                                        - item Michael de CHAG (?) solvit II grossos;

-1334 item sacerdotes inter duos fluvios Tymisi

                                        - item Michael de CHAK solvit IX banales;

-1335 Isti sunt Sacerdotes de Archidiaconatu Tymisien in medio duorum Fluviorul Temes

                                        - Michael de CHAK solvit II grossos.

          În acest „registru“ papal al zeciuielii sunt amintite 288 de parohii catolice ale diocezei de Cenad ºi printre ele ºi CHAAC, resp. CHAK, ºi aceasta de trei ori, cu numele preotului Michael.

          Aceste date sunt luate din arhivele regale din Budapeste. De ce?

          Papa de pe vremea aceea, Joan al XXII-lea, un francez, (1316-1334) ºi-a avut reºedinþa la Avignon. Între 1303-1310 a fost cancelar al lui Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei. De aceea se gãsesc aceste notãri precise în arhivele regale maghiare.

Importanþa acordata cetãþii Ciacovei  rezultã ºi din faptul cã ea se gãseºte ºi pe o hartã (frescã) din Vatican.

          Sã nu ne imaginãm cã denumirea de „localitate“ din acea perioadã istoricã se aseamãnã în mãsurã cât de micã cu înþelesul de azi al cuvântului. De obºte se compunea din 30-40 de case (ceea ce se numea pe atunci CASÃ), mai toate din lemn, cu acoperiºuri din trestie sau paie, fãrã coº pe ele, ºi la care, în loc de ferestre sau uºi, se foloseau cîrpe sau piei de animale. Localitãþi cu mai mult de 30 de case erau numite deja „mari“.

          Nu se poate afla cãrei naþiuni sau cãrei religii aparþineau locuitorii acelei vremi, deoarece erau migratori ºi ºedeau prea puþin timp într-un loc. Probabil cã în acea perioadã proprietarii pãmântului erau maghiari, iar iobagii erau români ºi mai tîrziu ºi sârbi.

Se poate – dar nu este sigur – sã fi fost ºi cîþiva locuitori de origine maghiarã, sau sã fi fost în imediata apropiere localitãþi unde locuiau unguri, care însã au dispãrut fãrã urmã în sec.XVI. Aceasta se concluzioneazã din existenþa în registrul „zeciuielii“ a localitãþii Ciacova. ªi se ºtie cã aceastã zeciuialã, pe vremea aceea, nu era încasatã decât de biserica catolicã, nu de cea ortodoxã românã sau sârbã. Prin urmare, în Ciacova trebuie sã fi existat o parohie catolicã. ªi cum nemþii încã nu trãiau în Banat, trebuie – logic – sã fi fost unguri. Nu este exclus ca populaþia românã – ºi mai târziu ºi cea sârbã – sã-ºi fi trãit viaþa religioasã într-o formã necunoscutã.

Ruperea definitivã a creºtinismului în douã tabere – cel de rãsãrit ºi cel de apus – a avut loc prin „schisma“ din 1054. De atunci existã cele douã religii: greco-ortodoxã ºi romano-catolicã.

Cum pe vremea aceea zeciuiala se dãdea sub forma unei anumite cantitãþi (banales) pe cap, de locuitor, este de presupus cã în Ciacova trãiau 17 familii catolice ºi tot atâtea familii independente. Plãþile a 2-a ºi a 3-a erau, probabil plãþi întârziate sau suplimentãri de platã. Dupã alte calcule se poate sã fi trãit în Ciacova chiar 46 familii catolice.

          În ultimul sfert al veacului al XIV-lea, Ciacova aparþinea deja familie Csáki. Familie care de fapt, s-a numit Peleske sau Piliske ºi ºi-a schimbat numele dupã proprietatea familiei lor. Între 1370-1417 se stabilesc în imediata apropiere a Ciacovei, deci a localitãþii pânã atunci existente, o grupare de sârbi, destul de mare. Se înfiinþeazã localitatea TOT-CSAK (nume unguresc) sau CSACOVA (nume sârbesc). TOT înseamnã în limba maghiarã SLOVAC, însã TOTORSAG înseamnã SLAVONIA. Pentru cã aici nu s-au stabilit slovaci, ci sârbi din regiunea dintre Drava ºi Sava, localitatea a fost simplu numitã de unguri: Tot-Csak. Sârbii au numit-o Ciacova, deci au dat numelui terminaþia tipica slava -OVA. De atunci acest nume are mai multe silabe, aºa cum le are ºi azi. Stilul în care a fost scris depindea de populaþia care-l folosea. De aceea apar în documente nume diferite pânã în ziua de azi.

          Se mai pot gãsi ºi alte denumiri ale acestei localitãþi în decursul istoriei ºi ca exemplificare, notãm unele dintre ele mai jos:

Chaak, Csokoa, Czokoan, Czukoan, Czokona, Czacova, Czackova, Czakowa, Zakovia, Zakovar(inum), ªacovan (turceºte), ªiacova (dialect bãnãþean local), Opidum Csakova, Csakovar, Csákvár.

Aceasta în ce priveºte numele actualei localitãþi Ciacova.

*

Localizare.

          Ciacova se aflã situatã la cca. 32 km sud / sud-vest de Timiºoara, capitala Banatului.

Coordonatele geografice ale Ciacovei sunt:

45.31 N

21.09 W

dupã atlasul Haacl sau

45.30 N

21.09.15 E

dupã datele Academiei Române sau

45.31 N

38.47.30 E

dupã Ferro (Hiero).

Se aflã la 83 m deasupra nivelului mãrii.

          Oraºul este asezat pe malul stâng al vechiului curs al Timiºului, azi numit „Timiºul Mort“. De abia acum vreo 100 de ani, acest curs a fost schimbat (regulat), în aºa fel încât fostul curs al Timiºului a ajuns un fir de apã care leagã cîteva gropi ceva mai mãricele. Cãderea Timiºului a fost pânã atunci de cca. 60 cm pe km lungime. Pe o hartã din anul 1846 nivelul apei Timiºului la ieºirea de pe perimetrul localitãþii se noteazã cu 257 picioare austriece, echivalentul a cca. 81,212 m, iar 3 km mai departe cu 251 picioare austriece, adicã 79,316 m, în directã comparaþie cu apa Mãrii Adriatice la Triest.

*

Descriere.

          Au fost alese doar câteva descrieri ale Ciacovei dintr-o mulþime în limba românã, germanã, maghiarã, sârbã ºi ebraicã. Aceste descrieri s-au „strâns“ în decursul a mai bine de 200 de ani. Unele sunt redate cuvânt cu cuvânt, altele scurtate, fãrã a schimba însã conþinutul.

1769 – 1772:  Pe douã secþiuni (este vorba de hãrþi – n.t.) se gãsesc date privitoare la Ciacova ºi împrejurimi, localizarea, drumurile, apele, numele localitãþilor, numãrul familiilor locuitoare ºi hotarurile fiecarei localitãþi în parte.

Date exact traduse:

-CSEBSHA           305 familii 6930 jugãre 1543 cloftori;

-MACEDONIA     219 familii 4287 jugãre 399 cloftori;

-OBADIE 111       familii 3119 jugãre 517 cloftori;

-PETERMANN     132 familii 5099 jugãre 1325 cloftori;

-CZAKOVA          473 familii 3687 jugãre 100 cloftori;

-DOLAZ 87           familii 4840 jugãre;

-GILAD 211          familii 12.764 jugãre;

-VOITEK              74 familii 3256 jugãre 1337 cloftori.

          Se observã cã Ciacova era o localitate cu un numãr de familii relativ mic. Ghiladul, de exemplu, era ca suprafaþã de peste 3 ori mai mare. Motivul este localizarea. Ciacova este aºezatã pe malul Timiºului, deci al unui râu important, iar Cebza ºi Macedonia – pe malul Parþei, viitorul curs principal al Timiºului.

          Urmãtoarele drumuri existau spre localitãþile vecine:

          -Spre nord, peste podul de peste Timiº, direcþia PETERMANN ºi CSEBSHA, ct ºi direcþia hotarului satului PETERMANN;

          -Spre vest ducea drumul din piaþa principalã a Ciacovei spre moara  de apã de pe Timiº cât ºi spre cazarma pe care ocolind-o, ducea mai departe spre GAAD. Tot din piaþa principalã a Ciacovei pornesc drumurile spre sud ºi sud-est, spre GILAD ºi VOITEK (este vorba aici de Voiteniul vechi – n.t.). VOITEK este aºezat într-o buclã a râului LANKA-BIRDA. S-a renunþat ulterior la el când s-a ridicat, cam la 2 km est de Voiteniul vechi, Voiteniul nou.

          -Spre Est ºi nord-est pornesc drumurile – tot din piaþa principalã a Ciacovei – spre SCHEBEL ºi OBADIE.

          De remarcat sunt suprafeþele imense de fâneþe dintre localitãþi, care aratã cã ocupaþia principalã a locuitorilor a fost creºterea animalelor. Importantã este ºi o suprafaþã foarte mare de pãdure de-a lungul Timiºului, dar ºi între CZAKOVA, DOLAZ ºi GAAD, apoi între GILAD ºi VOITEK, ºi la nord de VOITEK. O pãdure compactã se întindea la nord de OBADIE.

          Trebuie amintitã ºi o insulã pe care Timiºul a format-o pe hotarul satului MACEDONIA. Un perimetru mai vast de smârcuri ºi mocirle era doar la nord de CSEBSHA.

          Pe lângã podul de la CZAKOVA mai sunt menþionate cinci poduri peste Parþa (PARAZ). Morile de apã sunt doar cu aproximaþie localizate. De cele mai multe ori ele trebuie sã se fi aflat acolo unde se sfîrºeau drumurile, adicã la apã, fãrã a fi un vad prin apropiere.

          În districtul Timiºoarei este menþionat – la est de „marea pãdure“ (cea de lânga OBADIE) – un braþ lãturalnic al Timiºului, ºi anume începând de la „CAPUT GAVOSDIA“, vãrsându-se lângã un pod în Timiº sub numele de GAVOSDIA.

(Toate numele sunt copiate din documente originale – n.t.).

          În 1780, în cartea sa „Geografia regatului Ungariei“ Karl Gottlieb von Windisch descrie localitatea noastrã dupã cum urmeazã:

          „CSAKOVA sau CSAKOVAR, o localitate frumoasã ºi plãcutã, în care obiºnuia generalul imperial Mercy sã ºadã de mai multe ori. În anul 1738 aceastã localitate a fot, împreunã cu împrejurimile, devastatã de turci.“

În 1783 în Ciacova existau 452 de case, dintre care 326 case þãrãneºti ºi 126 case de zilieri.

În 1786, Matthias Korabinsky scrie:

          „TSCHAKOWA în Banat are o cazarmã impunãtoare de cavalerie pe malul Timiºului.“

          În 1793 din cauza unei certe între „Administraþia Cameralã Timiºana“ ºi „Comitatul Timiº“ din cauza unei suprafeþe de 4 jugãre a cazãrmii, aºa-numita „magazie (depozit) de fân“, a trebuit sã intervinã cele mai înalte personaje din Imperiu: Majestatea Sa, Împaratul ºi Regele Francisc al II-lea, dupã el contele von Orczy, preºedintele Camerei Ungariei, conþii de Hadik, Stetzner, Schönstein, Weisinger ºi alþii. Inginerul Klingelstein a fost pus sã facã o schiþã exactã (plan) a pãrþii germane din CSAKOVA.

(Acest plan existã în arhivele atît regale maghiare cât ºi imperiale austriece, indicând exact strãzile ºi casele Ciacovei, partea locuitã de germani, inclusiv locul exact cât ºi suprafeþele amãnunþite ale teritoriului militar din localitate – n.t.).

Din pãcate nu s-a putut gãsi niciunde un plan exact al întregii localitãþi CSAKOVA al acelei vremi.

Din 1794, CSAKOWA a avut casele numerotate în ordine cronologicã de la nr. 1 la nr. 509, deci avea per total 509 suprafeþe de casã (plaþuri – n.t.) Localitatea era pe acea vreme împãrtitã din punct de vedere administrativ în trei pãrþi:

    -o parte româneascã cu 117 plaþuri,

    -o parte sîrbeascã cu 263  plaþuri,

    -o parte germanã cu 103 plaþuri.

În 1796, într-o carte despre monumentele Ungariei este menþionatã localitatea CSAKOVA cu „turnul ei din cãrãmidã arsã, rest al unei cetãþi, ºi casele neguþãtorilor greci cu stâlpi - din Piaþa Mare“.

          În 1828 trãiau în CSAKOVA, 1739 locuitori în 741 case în vârste între 18 ºi 60 de ani.

          În 1829 - Ciacova devine al 9-lea târg al comitatului Timiº.

În 1835, într-o carte apãrutã la Leipzig:

        „Csakowa, aºezare pe malul Timiºului, este un orãºel foarte frumos. Acolo s-a nãscut   

        „Dositheus Obradoviæ“ care a adus mare faimã naþiei sale.“

Adãugãm cã Obradovici a studiat ºi el la Leipzig unde i-au apãrut ºi câteva cãrþi.

          În 1839 într-o carte apãrutã la Budapesta:

          „Csacova este un târg elegant, cu locuitori români, sârbi, germani ºi maghiari. Dintre ei sunt 1.164 catolici, 30 luterani, 6 reformaþi, 2.442 ortodocºi, 180 evrei. În localitate existã o bisericã ortodoxã, una catolicã ºi o sinagogã, ca ºi mai multe clãdiri administrative. Numãrul meseriaºilor este foarte mare. Aici se aflã ºi o cazarmã militarã importantã. Pãmântul este foarte bun ºi recoltele foarte bogate, cu toate cã Timiºul, prin inundaþiile sale aproape regulate, provoacã pagube mari.... Din fosta cetate mai existã doar un turn.“

          În 1848, Augustin Boroczy scrie urmãtoarele despre Ciacova:

        „Pe o hartã veche o localitate este numitã CZOKOWAN. A fost 165 de ani sub ocupaþie  turceascã ºi totuºi, deja din anul 1716, este vestitã pentru târgurile sale. 1724 redevine   parohie catolicã. Sub Clary, la recensãmântul populaþiei, Timiºul (districtul – n.t.) este trecut cu un numãr de 38.110 locuitori. Mai târziu, în 1738, localitatea a cãzut în mâinile unor bande româneºti de „furi“. În timpul lui Engelshofen a devenit resedinþa de garnizoanã ...“

          În 1864, George ªandrovici - primarul Ciacovei - descrie localitatea ca fiind un „târg“, „reºedinþã de scaun“, având ºi administraþie localã, iar numele CSAKOVA vine de la CSAK, cã aici trãiesc români, maghiari, sîrbi ºi germani, câteva familii slovace ºi evreieºti.

În 1891, în descrierea monarhiei austro-ungare se poate citi cã CSAKVAR în comitatul Timiº ºi MODOSCH în comitatul Torontal sunt cele mai importante localitãþi. CSAKVAR este o localitate frumos construitã... (aici adaugînd multe alte amãnunte estetice, menþionate ºi în alte descrieri, mai sus – n.t.)

          În 1893, Ciacova este racordatã la calea feratã austro-ungarã prin linia feratã Jebel-Ciacova, fapt care a contribuit substanþial la sporirea ºi creºterea econimicã a localitãþii.

*

Notã! Sã lãsãm descrierile Ciacovei, care toate – pânã la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial – sunt pline de elogii la adresa acestei localitãþi minunat de frumoase, bogate, cu oameni harnici ºi muncitori. Mai bine sã trecem la datele cele mai importante menþionate despre viaþa ºi dezvoltarea Ciacovei. Unele date vor fi – poate – repetate, dar este necesar pentru cronologia evenimentelor. (n.t.)

*

          Primele urme de viaþã (scule / unelte diferite) de pe teritoriul Ciacovei dateazã din 3.700 pânã  în 2.700 î.e.n. Ca ºi în restul Banatului, se gãsesc ºi aici urme ale altor culturi, deci popoare.

          -1091 are loc în apropierea Ciacovei o bãtãlie grea între cumani ºi Vladislav I.

          -1175 este amintit pentru prima datã comitatul de Timiº. Acestui comitat i-a aparþinut ºi teriroriul viitoarei localitãþi Ciacova.

          -În secolul al XI-lea se aminteºte de o „bisericã catolicã“ în Ciacova.

          -În secolul al XIV-lea se construieºte prima „bisericã catolicã“. Deci au trãit catolici în Ciacova.

          -1332 – 1337 – Vaticanul ordonã un recensãmânt „creºtin“. În aceste acte se aminteºte prima datã de localitatea CHAAK sau CHAAC. Dupã bãtãlia de pe „Câmpia Mierlei“ (Cosovo Polje) au fugit nenumãraþi sârbi peste Dunãre ºi s-au stabilit ºi în Banat. Probabil cã tot atunci au sosit ºi primii sârbi în Ciacova.

          -1392 – 1395 se construieºte turnul de apãrare la Ciacova.

          -14 febriarie 1959 – regele Ungariei Sigismund primeºte cetatea Ciacovei de la fraþii Csak (Nicolae ºi Gheorghe) în schimbul unor teritorii din Transilvania. Nicolae Csak va deveni mai târziu voivod al Transilvaniei.

          -29 septembrie 1395 – cetatea Ciacovei este împresuratã ºi asediatã de trupe turceºti.

          -1404 – 1463 – localitãþile Csak, Tolvajd ºi Vejtek (Ciacova, Tolvãdia ºi Voiteni – n.t.) ºi încã 29 de localitãþi aparþineau familiei Hagymas de Beregßo (Beregsãu – n.t.).

          -18 septembrie 1551 – Ciacova este cuceritã FARÃ LUPTÃ de turci.

          -1698 – 1699 – Hamin Paºá aduce coloniºti din Transilvania în Banat, deci ºi în Ciacova.

          -26 ianuarie 1699 – Ungaria ºi Transilvania – FÃRÃ BANAT – trec la Austria.

          -5 august 1716 – capitularea trupelor turceºti în faþa Timiºoarei.

          -13 octombrie 1716 – Timiºoara este predatã prinþului Eugen de Savoia ºi trupelor sale. Toate trupele turceºti au fost silite sã pãrãseascã Banatul în 8 etape, inclusiv cele din Ciacova. De atunci începând, existã în Banat 4 districte: Caransebeº, Marga, Pancevo ºi Ciacova. Aceste districte erau sub comanda a câte unui vice-ºpan. Viceºpan al Ciacovei a fost Stefan Racz (1718).

          Dupã aceastã perioadã au sosit ºvabii în Banat, în 3  perioade de timp. Teritoriul Ciacovei a fost desemnat ca teritoriu pentru colonizare.

          -1717 – începând cu acest an, au sosit anual coloniºti germani în Ciacova. De atunci au existat neîntrerupt locuitori de limbã germanã în Ciacova.

          -1720 – prima ºcoalã se înfiinþeazã în Ciacova, fiind a 4-a din  Banat. Primul învãþãtor din Ciacova: Johann Brannenburg. Katharina Müller a fost prima „Ludimagistra“.

          -15 septembrie 1732 – se pune piatra de temelie a noii Biserici Catolice.

          -25 mai 1935 – prima confirmare a copiilor catolici din Ciacova.

          -1738 – turcii distrug casa de rugãciuni ºi biserica aflatã în construcþie.

          -1739 – în Ciacova se naºte marele iluminist sârb Dositei Obradovici.

          -1741 – se terminã construcþia Bisericii Catolice, însã fãrã turn (clopotniþã) ºi rãmîne astfel pânã în secolul al XVIII - lea, cînd se construieºte ºi turnul. Parohia Romano-Catolicã din Ciacova primeºte „jus asyli“, dreptul de a acorda azil.

          -1768-1770 – se construieºte Biserica Ortodoxã Românã.

          -1770 – prinþul moºtenitor al Austriei, Josif al II-lea înnopteazã în Ciacova.

          -6 iunie 1778 – Banatul trece sub jurisdicþia coroanei regale a Ungariei.

          -1780 – se înfiinþeaza Comunitatea Evreiascã din Ciacova.

          -29 noiembrie 1785 – se desfiinþeazã iobãgia.

          -1795 – înfiinþarea ºi sfiinþirea primei farmacii în Ciacova: „La Sfânta Treime“.

          -23 aprilie 1823 – Ciacova devine TÎRG cu toate privilegiile.

          -1848-1849 – ºi în Ciacova se simt efectele revoluþiei care a cuprins de fapt întreaga Europã.

          -1849 – ia fiinþa „Voivodatul Serbiei ºi al Banatului de Timiº“ pînã în 1861, când acest voivodat este desfiinþat.

          -1879 – se înfiinþeazã prima „Bancã de credit ºi de economii“ în Ciacova.

          -18 aprilie 1880 – se pune piatra de temelie a noii Biserici Catolice.

          -1880 – se construieºte prima bibliotecã din Ciacova.

          -1881-1882 – apara primul ziar în Ciacova: „Csakowaer Wochenblatt“, ziar sãptãmânal.

          -15 octombrie 1881 – sfinþirea Bisericii Catolice, sub patronajul „Sfintei Treimi“. Pe terenul vechiului cimitir catolic se construieºte casa parohialã, existentã pânã azi.

          -1881 – se înfiinþeazã „Pompierii voluntari“.

          -1882 – se deschide primul atelier fotografic.

          -1881-1902 – apare ziarul: „Csakovaer Zeitung“.

          -Septembrie 1884 – se deschide ºcoala de ucenici.

          -Noiembrie 1884 – se deschide hotelul „Neubauer“ cu „salã de concerte, discursuri ºi alte spectacole“.

          -Mai 1885 – se înfiinþeazã „Asociaþia de gimnasticã Ciacoveanã“.

          -1 octombrie 1885 – se înfiinþeazã „ªcoala Agricolã“ Ciacova.

          -1886 – se înfiinþeazã „Asociaþia manufacturierã“.

          -Iunie 1886 – în hotelul „Rößl“ se deschide o ºcoalã de cãlãrie.

          -1887 – în hotelul „Neubauer“ se deschide festiv, sala de biliard.

          -1887 – se deschide „Cafeneaua Josef Neubauer“.

          -1887 – se înfiinþeazã „Asociaþia Vînãtorilor“.

          -1888 – se înfiinþeazã ºi se sfinþeºte a doua farmacie din Ciacova: „La Crucea de Aur“.

          -1889 – se deschide noua moarã cu aburi de pe malul Timiºului Vechi (Mort).

          -1890 – ultimele douã escadroane de cavalerie pãrãsesc Ciacova într-o atmosferã sãrbãtoreascã.

          -1891 – se deschide prima fabricã de sifon.

          -6 august 1893 – se inaugureazã prima linie de cale feratã între Jebel ºi Ciacova.

          -1895 – ia fiinþã „Starea Civilã“ în Ciacova.

          -29 septembrie 1895 – se sfinþeºte ªcoala de fete „Notre Dame“.

          -1895 – se înfiinþeazã „Firma de tricotat maºinal“.

          -27 noiembrie 1895 – se inaugureazã noua linie de cale feratã între Ciacova ºi Giera.

          -1897 – se introduce iluminarea cu gaz în hotelul „Rößl“.

          -1897 – se deschide o vopsitorie, care mai târziu va fi ºi spãlãtorie ºi curãþãtorie.

          -1898 – se înfiinþeazã „Societatea Bicicliºtilor“.

          -1899 – se deschide „Prãvãlia de fãina“.

          -1899 – se înfiinþeazã „Asociaþia producãtorilor de lapte“.

          -1899 – se construieºte închisoarea.

          -1899-1900 – se construieºte Biserica Ortodoxã Românã.

          -1900 – se construieºte noua moarã cu aburi pe malul Timiºului.

          -1901 – se hotãrãºte introducerea curentului electric în localitate.

          -1901-1902 – podul vechi de lemn de peste Timiºul Vechi (Mort) este înlocuit cu un pod masiv din piatrã.

          -1904 – primele motociclete în Ciacova.

          -1904 – se înfiinþeazã „Fabrica de oþet“.

          -1904 – se înfiinþeazã a doua fabricã de sifon.

          -Iunie 1906 – se înfiinþeazã „Clubul de fotbal“.

          -1909 – se înfiinþeazã „Clubul de tenis“.

          -1909 – se deschide prima „Prãvãlie de produse din tutun“ (tutungerie - n.t.).

          -1909 – se construieºte noul spital comunal.

          -1910 – primele þigle din „Fabrica de þigle“.

          -Martie 1911 – deschiderea cinematografului (Mozi).

          -1911 – se înfiinþeazã „Azilul de bãtrâni“.

          -1911 – se dã în funcþie „Uzina electricã“.

          -10 septembrie 1911 – iluminarea de probã a strãzilor cu curent electric.

          -24 septembrie 1913 – din acest an existã în Ciacova iluminatul stradal electric.

          -1913 – se cumpãrã prima maºinã de scris pentru reºedinþa de „Scaun“.

          -Noiembrie 1913 – primesc ºi locuinþele particulare curent electric.

          -1913 – înfiinþarea „Fabricii de gheaþã“.

Notã! Izbucneºte primul rãzboi mondial. ªi ciacovenii ºi-au adus tributul la acest rãzboi, cea mai mare confruntare armatã de pânã atunci, din istoria oemenirii. Cei cãzuþi pe câmpul de luptã sunt trecuþi nominal pe monumentul din faþa fostei primãrii - a palatului administrativ. E bine sã nu se uite niciodatã de morþi noºtri, mai ales de cei fãrã de morminte. (n.t.)

          -15 august 1919 – primele trupe ale ROMÂNIEI MARI pãtrund în Banat, inclusiv în Ciacova, ca rezultat ºi rãspuns a invadãrii Banatului ºi Transilvaniei prin trupelor ungureºti, cu scopul de a anexa aceste teritorii, Ungariei. Trupele românesti au aruncat trupele invadatoare peste frontierã, urmãrindu-le. S-au oprit doar dupã cucerirea Budapestei ºi dupã ce au înfipt drapelul României pe clãdirea parlamentului din Budapesta.

          -1923 – prima maºina (autoturism) în Ciacova. Era un „Nash“.

          -1923-1924 – ªcoala de fete este naþionalizatã (pânã atunci era concesionatã ca mânãstire de maici) ºi de atunci se va numi „Alexandru Mocioni“ (motiv pentru care, probabil, se numeºte ºi azi la fel – n.t.).

          -8 februarie 1931 – apare primul numãr al ziarului „Csakovaer lebende Zeitung“ (Ziarul viu al Ciacovei – n.t.).

          -1936 – se construieºte ºtrandul ºi se amenajeazã terenul „pentru timp liber“, inclusiv parcul din preajma „Culei“.

          -1936 – se construieºte actualul spital.

Notã! Izbucneºte al II-lea rãzboi mondial, care la fel ca ºi primul, aduce din nou doliu peste populaþia Banatului, deci ºi a Ciacovei. Ciacova, ca atâtea alte sate ºi comune bãnãþene, este lovitã în mod dublu dupã rãzboi, ca ºi cum rãzboiul nu ar fi adus deja destulã jale în casele oamenilor. Un numãr foarte mare de ºvabi au fost duºi în URSS, la aºa-zisa „muncã de reconstrucþie“, neavând altã vinã decât aceea de a fi nemþi. Dar nu numai pe ei i-a lovit nãpasta, ci ºi pe alþii de alte naþionalitãþi. La ordinul partidului (PMR pe vremea aceea), au fost duºi aºa-ziºii chiaburi în Bãrãgan. Deportaþii, trebuind sã-ºi lase „acasã“ tot ce-au agonisit timp de generaþii. Însã nu toþi au fost ceea ce se numea „chiabur“ ºi nu toþi adevãraþii „chiaburi“ au fost deportaþi în Baragan. Acolo, în Bãrãgan, au fost duºi în loc pustiu, în plin câmp, unde ei ºi-au construit cocioabe, ca sã poatã trãi. Astfel s-au înfiintat noi localitãþi pe suprafaþa Bãrãganului, care existã pânã în ziua de azi. (n.t.)

          -1949 – constituirea „Gospodãriei agricole colective“, pe nume „Ceapaiev“.

          -1955 – înfiinþarea în Ciacova a unei orchestre semisinfonice, care a funcþionat pânã în 1961.

          -1956 – se reînfiinþeazã gimnaziul în Ciacova sub denumirea de „Liceul teoretic Ciacova“.

          -1956 – se redeschide „ªcoala agricolã“ sub denumirea de „Lieceul Agricol Ciacova“, construit pe locul unde a existat vechea ºcoalã agricolã.

          -1956 – reforma administrativã: Ciacova devine reºedinþa „raionului Ciacova“.

          -1959-1960 – sinagoga din Ciacova este vândutã de comunitatea evreiascã, statului, dupã care este dãrâmatã ºi materialele obþinute se folosesc la construcþia unei ºcoli noi, la construirea sãlii festive a liceului, una din cele mai frumoase din acea vreme.

          -1972-1973 – se construieºte noul internat al liceului.

          -1981 – sãrbãtorirea a 100 de ani ai Bisericii Romano-Catolice ºi 100 de ani de la înfiinþarea pompierilor voluntari.

          -1995 – sãrbãtorirea a 600 de ani de existenþã a Cetãþii Ciacovei.

          -1995 – sãrbãtorirea a 200 de ani de existenþã  a farmaciei.

          -1995 – sãrbãtorirea a 190 de ani de existenþã  a crucii de marmurã Greco-Ortodoxe (alãturi se aflã „Coloana Sf. Maria“ – rom-catolicã de 6 m înãlþime, construitã în jurul anului 1800)

          -1995 – sãrbãtorirea a 100 de ani de existenþã  a ºcolii / liceului agricol.

Notã! Aici se terminã enumerarea cronologicã a celor mai importante evenimente care privesc Ciacova în general. Existã nenumãrate evenimente, mai importante sau mai puþin importante, dar care privesc grupãrile etnice trãitoare în localitate. Consider necesar ca fiecare din aceste grupãri, fie ei români, sârbi, maghiari, nemþi sau alþii, sã-ºi scrie ei înºiºi istoria lor ºi sã pomeneascã evenimentele care au avut loc în ce îi priveºte în decursul istoriei Ciacovei. Sã nu se uite cã în decursul istoriei, de-a lungul veacurilor în Ciacova au trãit inclusiv bulgari, italieni, spanioli ºi slovaci! (n.t.)

*

       Fam. Margan    Fam. Nastase             

                                                               copyright © Mihai-Aurel Ianosel  2006

                                                  Creat si intretinut de Octavian Nastase