Capitolul 1

C I A C O V A

 „Târg în Banat“

Monografie

de  Wilhelm  Josef  Merschdorf

†

 Traducere:

Alexander ªtefi

 Titlul de pe coperta cãrþii:

Tschakowa – Marktgemeinde im Banat – Monographie und Heimatbuch

Ciacova – Tîrg bãnãþean – Monografie ºi cartea plaiului natal

Csákova – bánsagi mezöváras – Monográfia és szulöföldjenkönyv

Tuturor colaboratorilor mulþumiri ºi recunoºtinþã.

        O dovadã a dragostei de „acasã“, de locul natal, este marea dorinþã de a dona sume de bani întru realizarea acestei cãrþi. Fãrã aceste donaþii, tipãrirea cãrþii de faþã nu ar fi fost posibilã. Inclusiv punerea la dispoziþie sub formã de împrumut fãrã dobindã a unor sume foarte mari pe duratã indelungata din partea a trei ciacoveni.

        Pentru aceasta, mulþumiri din inimã tuturor donatorilor.

                                                                                                                    Autorul.

Banatul – o regiune sud-est-europeanã.

          Banatul este azi colþul cel mai de vest al României, o suprafaþã mãnoasã în triunghiul format de graniþele României, Serbiei ºi Ungariei. ªi aceastã regiune este marcatã de istoria ce a trecut peste ea. Mai întâi ungurii au cucerit-o în evul mediu. Dupã aceea au venit turcii, care au rãmas 164 de ani pe aceste meleaguri ºi care au pãrãsit locurile abia în 1716, fiind alungaþi de trupele austriece. Banatul a aparþinut din nou Ungariei începând din 1778, trecând iar la Austria în 1848/1849, ca dupã 18 ani sã fie din nou þinut unguresc, iar în 1918/1919 sã fie definitiv divizat. O parte micã a rãmas între graniþele Ungariei, o treime a „primit-o“ regatul sârbilor, croaþilor ºi slovenilor, dar cea mai mare suprafaþã a Banatului a rãmas românesc. O þãriºoarã – minge a intereselor politice ºi a istoriei.

          Populaþia germanã din Banat a jucat pe aceste meleaguri un rol asemãnãtor cu cel al saºilor din Ardeal, chiar dacã o perioadã istoricã mult mai scurtã. Împaratul Carol al IV-lea, fiica sa Maria-Tereza ºi nepotul sãu Iosif al II-lea, au adus în secolul al XVIII-lea coloniºti din regiunea Mosela, din Renania Palatinalã, din Franconia, din Schwaben (de unde le vine ºi numele locuitorilor de limbã germanã din Banat), din Alsacia ºi Lorena, care s-au stabilit pe aceste meleaguri ºi au contribuit cu tot ce au adus cu ei, la ceea ce s-a fãcut pâna azi din Banat. Aºa cum în Ardeal locuitorii germani ai acelei regiuni se numesc – greºit – „saºi“, astfel - ºi tot greºit - se numesc germanii bãnãþeni „ºvabi“. Comunismul ºi dictatura au contribuit la plecarea – din pãcate – a acestor harnici, pricepuþi ºi buni muncitori (în toate domeniile) în numãr tot mai mare, lãsându-ºi satele ºi oraºele, casele ºi bunurile, ºi luând calea necunoscutului, precum strãmoºii au fãcut-o cu secole în urmã, dar în sens invers.

Nume, localizare.

   Cuvântul „Ban“ avea pe vremuri, la slavii din sud, înþelesul de „mare personalitate guvernatoare“. Puterea acestui BAN era foarte mare ºi se întindea pe o suprafaþã care se numea, de la denumirea postului de conducere, Banat sau Bansag sau Banschaft. Fãrã îndoialã cã în evul mediu existau mai multe „banate“ în teritoriul sud-est-european, de ex. Banatul de Jaica, Banatul de Szrebernic, Banatul de Macso, Banatul de Belgrad, Banatul Severinului etc. Însã un singur Banat a rãmas sub aceastã denumire pâna în zilele noastre, anume Banatul nostru.

          Suprafaþa care a fost pentru prima datã numitã BANAT în secolul al  XVIII-lea este cea din marginea bazinului panonic în sud-estul Ungariei ºi este mãrginitã împrejur de graniþe naturale. Banatul asemãnãtor – pe hartã – cu un pãtrat mare, are Dunãrea ca graniþã naturalã spre sud, Mureºul spre nord, Carpaþii la rãsãrit ºi Tisa în apus. Este aºezatã între 44,28 ºi 46,15 grade latitudine nordicã ºi 20,01 ºi 22,40 grade longitudine esticã. Capitala Banatului este cetatea/oraºul Timiºoara. Are coordinatele 45,45 N ºi 21,15 E. Ciacova este asezatã la întretãierea diagonalelor trasate imaginar pe harta Banatului, adicã în acel pãtrat. Are coordinatele 45,31 N ºi 21,09 E.

Sã lãsãm acum Banatul în mare, deoarece despre Banat au scris destui oameni deºtepþi ºi deci existã material de citit pentru cei interesaþi ºi sã rãmânem la Ciacova, despre care nu s-a scris atât de mult. ªi spre a putea trece la ceea ce ºtim despre Ciacova, facem o scurtã incursiune în datele istorice cele mai importante ale Banatului, care oricum strãbate ºi istoria Ciacovei în cea mai mare parte. ªi o vom face în mod cronologic.

-         Cele mai vechi descoperiri arheologice aratã cã în Banat a existat viaþã încã din perioada 3.700 î.e.n. S-au gãsit unelte din piatrã ºi cupru. Lângã Obad s-au descoperit obiecte ale culturii Bodrog-Chereºtur-Decea-Mureº.

-         S-au descoperit obiecte din fier ºi bronz la Gad, ceramicã la Parþa, pe malul Timiºului.

-         În sec. 8 î.e.n. – agatârºii în Banat.

-         În sec. 4 î.e.n. – dacii în Banat.

-         101-101 e.n. Dacia este provincie romanã sub numele de Dacia-Ripensia, Banatul devenind una din cele trei provincii romane în Dacia.

-         106-271 e.n. –  Dacia rãmâne provincie romanã iar în Banat nu se schimbã nimic.

-         271 e.n. – Goþii îi silesc pe romani sã se retragã din Dacia.

-         271-567 –  hunii, gepizii, awarii - iar printre ei longobarzii ºi alte popoare migratoare - trec peste teritoriul Daciei, inclusiv al Banatului.

-         567-796 –  awarii. În 796 – învinºi de Carol cel Mare, cavaler francon, care, pornind din Franconia, a ajuns primul rege al Franþei. În Banat au stãpânit bulgarii, dar nu au stãpânit niciodatã singuri, ci împreunã cu voivozii localnici „daco-romani“.

-         896 (!!!) –  Din nordul Mãrii Negre vin „magiarii“ pãtrunzând în teritoriul dintre Tisa ºi Dunãre. Trec mai departe ºi ajung pânã în Turingia.

-         933 – „Magiarii“ zdrobiþi ºi aproape nimiciþi în valea Unstrut lângã Merseburg din Turingia, sunt obligaþi – cei ce au supravieþuit – sã se retragã.

-         955 –  10 august - mare victorie a lui Otto cel Mare asupra „magiarilor“ lângã Augsburg în ducatul Schwaben.

-         970-997 –  Voivodul Geisa renunþã împreunã cu ai sãi („magiari“) la migraþie ºi leagã de- acum istoria poporului sãu de religia creºtinã a apusului; „magiarii“ se stabilesc în câmpia Panonicã. În mijlocul „magiarilor“ sosesc misionari din Salzburg ºi Passau.

-         997-1038 – Vajk - fiul lui Geisa, este botezat creºtineºte cu numele de ªtefan. El va fi regele ªtefan I. Coroana Sfântului ªtefan ºi lancea (de la regele Otto cel Mare) au devenit simbolurile unitãþii ºi tãriei noului regat. ªtefan s-a cãsãtorit cu ducesa bavarezã Gisela, sorã a împãratului Heinrich II. Împreuna cu ea au sosit în noua þarã cavaleri germani, cãlugãri ºi  þãrani, a cãror experienþã la curte, în administraþie ºi viaþa economicã erau de importanþã vitalã pentru noul popor ºi noua sa þarã.

-         1000 – Ohtum (sau Achtum), voivodul care i-a urmat lui Glad, stãpâneºte în aceastã perioadã nordul Banatului, avându-ºi capitala la Morisena, viitorului Cenad.

-         1030 – Csanat îl invinge pe Ohtum ºi preia voivodatul lui Glad/Ohtum. În Morisena, denumit de-acum Cenad, s-a înfiinþat prima episcopie catolicã.

-         1030-1046 – Gerhard de Sagredo (italian) este primul episcop catolic al Banatului.

-         1091 – În apropierea Ciacovei, are loc o bãtãlie între cumani si Wladislaw I. Locul bãtãliei: la  sud de confluenþa râului Pogãnici cu Timiºul.

-         1175 – Episcopia de Cenad este împãrþitã în comitate, care la rândul lor sunt divizate în decanate. Komitatul Timiº este menþionat în scris pentru prima datã în 1175.

-         1233 – Andrei al II-lea, regele Ungariei, dã unei fâºii de pãmânt vecinã cu Dunãrea, independenþa sub conducerea unui „Banus“(„Terra Bany comitis Bana“. Aici apare deci prima oarã, numele de Banat. Deja în secolul 12 pe o hartã arabã sunt marcaþi „munþii Banatului“ – Gebel Banat.

-         1308 – Carol Robert de Anjou devine rege al Ungariei, iar Timiºoara capitala regatului.

-         1316-1323 – Carol I Robert conduce regatul sãu din Timiºoara.

-         1332-1337 – Vaticanul iniþiazã un recensãmânt al populaþiei ºi animalelor, pentru a putea stabili zeciuiala. În aceste acte este pentru prima oarã menþionat numele locului nostru natal: Ciacova, sub numele de Chaac sau Chaak.

-         1389 – 28 iunie - bãtãlia de pe „Câmpia Mierlei“ (Cosovo-Polie) unde sîrbii au fost învinºi iar imperiul otoman s-a întins de-atunci încolo pânã la Dunãre. Mii de familii sârbeºti au fugit peste Dunãre, stabilindu-se în sudul Ungariei ºi în Banat. Este perioada în care apar primii sârbi ºi în Ciacova.

-         1392-1395 – Se ridicã „cetatea“ din Ciacova. Azi este cunoscutã ºi peste hotarele Banatului sub numele de „Culã“. Cetatea ºi localitatea sunt proprietatea familiei Chaac (ung. Csaky sau Csaki).

-         1395 – 14 Februarie - regele Sigismund primeºte de la fraþii Nicolae ºi Gheorghe de Csak cetatea Ciacovei în schimbul unor proprietãþi regale în Transilvania. Nicolae a ajuns voivod al Transilvaniei. Unul din fii sãi, Wladislaw, l-a botezat pe Matei Corvin, viitorul rege al Ungariei.

-         1395 – 29 Septembrie - turcii împresoarã cetatea Ciacovei.

-         1404-1463 – localitãþile Ciacova (Csak), Tolvadia (Tolvajd), Voiteni (Vejtek) ºi altele 29, sunt în proprietatea familiei Hagymas de Berekso. Aceasta se poate afla din istoria Chichindei.

-         1419 – Bãtãlia de la Niº. Sârbii fug din nou peste Dunãre în sudul Ungariei.

-         1456 – 21-22 Iulie - Iancu de Hunedoara, ªpan de Timiºoara, apãrã Belgradul ºi învinge distrugãtor o puternicã armatã turceascã.

-         1457 – 29 August - Regele Vladislav al Ungariei întãreºte privilegiile celor 8 districte bãnãþene din sud. Românii au organizat deja din 1342 locurile lor în apãrãtori împotriva nãvãlirilor turceºti ºi le-au organizat în districte.

-         1459 – Serbia devine parte a Imperiului Otoman.

-         1463 – Bosnia devine parte a Imperiului Otoman.

-         1465 – Albania ºi Herþegovina devin ºi ele parte a Imperiului Otoman. Ali Beg-Paºa a Semedriei (Smederevo) nãvãleºte aproape regulat în Banat. În apropierea Ciacovei, într-o luptã cruntã, turcii au fost bãtuþi, zdrobiþi ºi goniþi peste Dunãre.

-         1481 – Paul Chinezul (din Kiniz) trece cu o oaste mare Dunãrea ºi îi goneºte pe sârbii stabiliþi deja în Ungaria. Adepþi ai despotului Brancovici au venit în Banat. Deci e posibil ca ºi de data aceasta sã fi venit familii sârbeºti ca refugiaþi la Ciacova, întãrind astfel minoritatea sârbã din localitate. De atunci numesc ei aceastã localitate Csacova. „Ova“ este o terminaþie tipic slava la numele localitãþilor. Partea în care au trãit sârbii în Ciacova, au numit-o „Tot-Csac“, adicã „Csac slavon“. Sârbii majoritari erau originari din Slavonia, pe ungureºte „Totorszag“.

-         1514 – Þãranii oropsiþi din toate zonele din sudul Ungarie se strâng sub steagul lui Gheorghe Doja (ung. György Szekely Dozsa), pornind împotriva Cenadului pe 27 Mai, unde l-au tras în þeapã pe episcopul Nicolae de Csak (Csaky) din spiþa celor de Csak. Mai târziu au ocupat pânã ºi cetatea ªoimoºului din apropierea Lipovei. În faþa porþilor Timiºorii, trupele lui Doja au fost oprite de trupele unite ale ºpanului de Timiºoara - ªtefan Bathory ºi a voivodului Transilvaniei Joan Szapolyai. Rãsculaþii au fost nimiciþi, iar Doja ºi ceilalþi capi executaþi public în Timiºoara, pe locul numit azi „Maria“.

-         1521 – Sultanul Suleiman al II-lea (1520-1556) cucereºte Belgradul ºi porneºte împotriva Ungariei.

-         1526 – 29 August: Lodovic al II-lea, regele Ungariei, pierde bãtãlia de la Mohaci (Mohacs), fiind învins de o oaste turceascã net superioarã numericeºte. Astfel a luat sfârºit perioada cea mai înfloritoare a evului mediu în Ungaria.

-         1551 – 18 Septembrie - Ciacova este predatã fãrã luptã trupelor turceºti ale lui Socoli Mahomed. Într-o campanie în anul 1551, aceste trupe, venind dinspre Belgrad, au cucerit mai întâi Becei, dupã care a urmat Becicherecul, Cenadul, Nãdlacul, Ciacova, ªondo (în apropierea Gãtaiei), însã în faþa Lipovei au fãcut cale întoarsã, oprindu-se la porþile Timiºoarei.

-         1552 – 26 Iulie - dupã lupte eroice, apãrarea Timiºoarei nu mai poate rezista ºi sub comanda lui ªtefan Losonczy, a fost predatã turcilor. Restul trupei de apãrare era    compusã din  1.160 unguri, 500 spanioli, 300 boemi, 100 nemþi ºi 150 soldaþi ai oraºului, deci ai garnizoanei. În afara celor din garnizoanã, ceilalþi erau mercenari, în solda Timiºoarei. În acelaºi an sunt ocupate ºi Vârºeþul, Lugojul, Caransebeºul, Fãgetul, Lipova, ªoimoºul ºi Aradul.

-         1566 – 19 Ianuarie - documentul otoman nr. 93 datat „anul 973, luna Cernasi-achir, ziua 28 (deci 19 Ianuarie 1566) spune: „Sultanul Suleiman I-ul porunceºte sã fie recompensat tãbãcarul Hassan din Ciacova, în Vilaietul Timiºorean, cu o sumã de 7.500 Akce, pentru merite deosebite faþã de oastea otomanã“.

-         1683 –  14 iulie: Oastea otomanã sub Paºa Kara Mustafa asediazã Viena. Prin aceasta ameninþã întreaga creºtinãtate. Ducelui Carol al IV-lea de Loringia i s-a încredinþat comanda supremã asupra oºtirilor de câmp. Comandantul Vienei era contele Rüdiger de Starhenberg, iar regele Poloniei Joan Sobiesky, era comandantul oºtirii de rezervã.

-         1683 – 12 Septembrie - trupele aliate de rezervã sub comanda lui Sobiesky, încãlcând un ordin strict, (pe care de fapt nu l-a primit niciodatã, solul ne-ajungând la el), au atacat trupele turceºti, iar apoi, împreunã cu trupele lui Lothringen (Loringia) au învins trupele otomane puternice care împresurau Viena. Astfel a fost salvatã Europa de apus.

-         1686 – 2 septembrie - trupele imperiale cuceresc Buda.

-         1687 – 12 august - victorie asupra armatelor turceºti la Mohaci. Asta înseamnã sfârºitul ocupaþiei turceºti în Ungaria.

-         1688 – 6 Septembrie - Belgradul  este deasemenea cucerit ºi eliberat de trupele imperiale austriece.

-         1689  –  24 Septembrie - Ludovic Wilhelm I de Baden învinge armata turceascã la Niº. În acest an (1689), vin cîteva zeci de mii de familii sârbeºti, sub conducerea Patriarhului de Ipec (Pec), Arsenie al II-lea Cnejevici, ºi se stabilesc în sudul Ungariei. Sârbii stabiliþi în Ungaria primesc o autonomie destul de mare. ªi cu aceastã ocazie se stabilesc familii sârbeºti în Ciacova.

-         1691 – 19 august - în bãtãlia de la Slancamen învinge Ludovic Wilhelm I de Baden (numit „Türkenlouis“ - adicã „Ludovic al turcilor“) turcii, decisiv.

-         1695 – Turcii gonesc oastea imperialã, care la acea vreme era relativ slabã, din sudul Serbiei.

-         1697 – 11 septembrie - Prinþul Eugen de Savoia învinge armata otomanã în bãtãlia de la Zenta, la sud de Seghedin.

-         1698-1699 – Hamin-Paºa aduce coloniºti din Transilvania (din regiunea Mureºului, Hunedoarei ºi Zãrandului) la Ciacova ºi mãreºte astfel localitatea româno-sârbã.

-         1699: - 26 Ianuarie - pacea de la Karlovitz pune capãt rãzboiului cu turcii. Împãratul Leopold I ºi sultanul Mustafa al II-lea se înteleg ca Imperiul Otoman sã predea Imperiului Habsburgic Ungaria ºi Transilvania, cu excepþia Banatului Timiºoarei. Aceastã pace s-a putut realiza doar ca urmare a victoriei strãlucite a prinþului Eugen de Savoia în bãtãlia amintitã. Fiind anul deja foarte avansat – era septembrie – prinþul de Savoia nu a putut profita mai mult de pe urma victoriei sale. Problemele ridicate de transport ºi aprovizionare în drum spre Timiºoara erau de nerezolvat în aceastã perioadã.

-         1705 –  5 mai - dupã moartea Împãratului Leopold I, ajunge fiul sãu - Josif I - Împãrat al Austriei.

-         1706 – 7 noiembrie - documentul cu numãrul 359 din anul 1117, luna ªaban, ziua 1:

             „Sultanul Achmed III ordonã strângerea dãrilor (impozitelor – n.t.) spre asigurarea aprovizionãrii trupelor sale staþionate în Timiºoara. Sunt lovite de acest ordin, judeþele  Pancevo, Ciacova ºi Becicherec. Se strânge suma de 100.000 guru.

-         1707 – 21 iunie - la Onod în Ungaria, se întrunesc rebeli unguri ºi transilvãneni. Sub conducerea lui Francisc (Ferencz) Racozy al II-lea declarã coroana Ungariei ca „vacantã“, luândui-o de fapt ºi de drept Împãratului Austriei (1703-1711).

-         1711 – 17 aprilie - Împãratul Josif I murind, moºtenirea îi revine fratelui sãu mai tânãr, Carol. Josif a fost un prieten de nãdejde al Banatului, vizitându-l de mai multe ori.

-         1711 – 29 aprilie - pacea de la Sãtmar pune capãt revoltei maghiaro-transilvane contra habsburgilor. Reglementeazã legãturile dintre cele douã þãri, care vor rãmâne valabile pânã în anul 1867.

-         1712 – 22 mai - Carol al VI -lea este încoronat ca rege al Ungariei.

-         1716 – aprilie - Împãratului Carol al VI-lea i se cere ajutorul militar contra turcilor din partea Veneþiei. Împãratul cere Imperiului Otoman sã respecte tratatul de la Karlovitz. Imperiul Otoman rãspunde declarând rãzboi Austriei.

-         1716 – 5 august - are loc bãtãlia de la Petrovaselo. Prinþul Eugen de Savoia, denumit deja „moartea turcilor“, îl bate crunt pe marele vizir Damad Alí Paºa. În fruntea trupelor imperiale, prinþul ajunge la porþile Timoºoarei. Timiºoara este apãratã de Mustafa Paºa cu o armatã de 18.000 de soldaþi, printre care 500 de „magiari“ (curuþi) sub conducerea lui Imre Thököly.

-         1716 – 12 octombrie - turcii fluturã steagul alb deasupra cetãþii Timiºoarei, semnalizând cã se predau. Se anunþã astfel sfârºitul dominaþiei de 164 ani a Imperiului Otoman asupra acestui petec de pãmânt distrus, mocirlos ºi în mare parte pãrãsit.

-         1716 – 13 octombrie - cetatea Timiºoarei este predatã prinþului Eugen de Savoia. Se stabilesc condiþiile capitulãrii. Trupele turceºti de ocupaþie din Timiºoara ºi din alte localitãþi întãrite, printre ele ºi Ciacova, aveau voie sã plece nestingherite spre Belgrad. Retragerea acestor trupe s-a fãcut pe ruta Timiºoara – Jebel – Denta – Alibunar – Pancevo – Belgrad.

-         1716 – 16 octombrie - ultimul soldat turc pãrãseºte Timiºoara.

-         1717 – 22 august - dupã douã luni de asediu, trupele imperiale conduse de prinþul Eugen de Savoia au cucerit cetatea ºi oraºul Belgrad.

-         1718 – 21 iunie - Pacea de la Pasaroviþ (Serbia) încheie primul rãzboi cu turcii care a început în anul 1716, sub Împãratul Carol al VI-lea.

*

Notã! Acestea au fost câteva date din „prima parte“ a istoriei Banatului, importante, dupã cum se vede, ºi pentru Ciacova. Cele mai importante documente ºi implicit date despre Banat sunt extrase dintr-o istorie a Banatului scrisã de Francisc Grisselini. Azi se gãsesc mai multe cãrþi, dar ºi pagini pe internet, unde este descrisã mult mai pe larg istoria Banatului. Deci aici se încheie acest mic capitol, reprezentativ totuºi pentru diferitele legãturi politice, naþionale ºi religioase din acea epocã.

Important pentru Ciacova: începând cu „primul val“ de coloniºti din toate þãrile de limbã germanã din acea vreme, au sosit ºi în Ciacova primii „ºvabi“. Au urmat alþii cu al „doilea val, ºi bineânþeles ºi cu al „treilea val“. Cel care a fãcut pentru Banat adevãrate „minuni“ din punct de vedere administrativ ºi organizatoric, a fost contele Florimund Mercy. Majoritatea drumurilor de azi au fost „trasate“ din ordinul sãu. Localitãþile „ºvãbeºti“ au fost înfiinþate pe locurile stabilite de el, pãmântul fiindu-le împãrþit dupã dreptate. Satele ºi comunele ridicate de coloniºtii de limbã germanã erau, cu o singurã excepþie, romano-catolice. Excepþia a fost Liebling-ul, fiind evanghelic. Au fost deasemenea trimiºi coloniºti ºi în localitãþile deja existente, fiind cunoscutã hãrnicia ºi priceperea lor. ªi aceºti coloniºti au contribuit decisiv la dezvoltarea ºi înflorirea Banatului, dar asta cu un preþ foarte mare pe care l-au plãtit în vieþi omeneºti. (n.t.)

          Câteva date despre Ciacova care pot prezenta interes:

          Despre prima ieºire din matcã (din matca veche) a Timiºului se scrie în anul 1740, pe data de 30 ianuarie, când podurile de lemn au fost luate de gheaþã. Atunci a fost întreaga Ciacovã inundatã.

                Pe data de 6 aprilie 1740 la Ciacova a fost executat tîlharul Kanak Spusoi Popprika.

          Între anii 1744 ºi 1768 au venit în mai multe rânduri bande de vagabonzi, de tâlhari, braconieri, târfe ºi altã lume „rãu-famatã“ în Banat. Politica de colonizare a Cancelariei Imperiale a ajuns prin aceasta sã aibe probleme. De ce? Deoarece aceste persoane erau „deportate“ în Banat. Iar „bãnãþenii“ nu vroiai ca sã se verse drojdia societãþii vieneze pe meleagurile lor. Printre cei „deportaþi“ s-au aflat ºi unii care a trebuit sa-ºi ia lumea în cap împreunã cu familiile lor din motive politice, ºi care, fiind meseriaºi buni, au dat dovadã de dragoste, hãrnicie ºi pricepere în ºi pentru locurile în care s-au aºezat.

Notã! Din anul 1741 pânã în anul 1756, Banatul a fost condus din punct de vedere adimnistrativ – dar nu numai – de generalul comandant Franz Leopold Anton Ponz conte de Engelshofen, care bineînþeles a arãtat foarte mare interes pãrþii militare a administraþiei Banatului. În aceastã perioadã s-au mãrit fortificaþiile Ciacovei ºi bineânþeles cazarma. Cazarma s-a aflat lânga Culã. S-a mai construit încã o cazarmã, ºi anume o aºa-zisã „cazarmã a cãlãrimii“, pentru un regiment de dragoni din Baden-Würtenberg (se pare cã în 1743, în perimetrul actualei pieþe mari – Piaþa Cetãþii).

   ØÎncerc sã redau faptele care sunt importante pentru Ciacova din cartea-monografie a domnului Merschdorf, deci rog sã mi se ierte faptul cã nu traduc totul, cuvânt cu cuvânt, aceasta fiind o muncã care ar cere luni de zile ºi pe moment nu am aceastã posibilitate. Dar cred cã ºi „puþinul“ tradus de mine este de ajuns în ce priveºte istoria Ciacovei noastre ºi a „tuturor“ ciacovenilor. (n.t.)

          Primul preºedinte civil – nefãcând parte deci din nomenclatura militarã – a administraþiei din Timiºoara, pe nume Francisc de Paula Raimund conte de Villana-Perlas (1753 – 1768) era influenþat numai de cãtre exportatorii de vite. Numic altceva nu-l interesa. În perioada „cârmuirii“ sale s-au mutat grãnicerii sârbi din zona la nord de Mureº în vestul Banatului. Acolo i-a colonizat. Nu a mai permis colonizarea unor zone importante din Banat cu germani, ºi asta pânã în anul 1763.

          Despre problemele Ciacovei din prima perioadã a domniei Împãrãtesei Maria-Tereza au rãmas multe documente sub forma unor raporturi ale administraþiei de la Timiºoara – dupã Dr. Baroti. Iatã câteva din ele.

-         1742 – 19 februarie - Administraþia Ciacovei raporteazã administraþiei Banatului cã în districtul Ciacova nu s-au stabilit nici evrei germani, dar nici evrei spanioli.

-         1742 – 12 martie - Administraþia Ciacovei raporteazã administraþiei Banatului cã în Ciacova, unde avea dreptul sã-ºi exercite meseria doar brutarul Mathias Stoll, pot doi brutari sã-ºi câºtige hrana zilnicã.

-         1742 – 28 august - Administraþia Ciacovei întreabã administraþia Banatului dacã pentru felcerul Kapanu va trebui Ciacova sã plãteascã chiria, sau sã i se construiascã o casã.

-         1743 – 18 aprilie - districtul Ciacova raporteazã administraþiei Banatului cã se declarã de acord sã „dea“ 80 de recruþi.

-         1743 – 26 august - administraþia Banatului ordonã administraþiei Ciacovei sã supunã unui interogatoriu pe numiþii negustori (din acte) „Andreas Zeran / Andrei Þãran, Nicola SZIPESCHAN / Nicolae ªipetan si Jovicza / Ioviþã“ în legãturã cu suspectul „Petro Czerano“  (Petru Þãran) ºi sã trimitã rezultatul la Timiºoara.

-         1744: - 10 iulie - Administraþia Banatului ordonã adnministraþiei Ciacovei sã dea familiilor germane sosite în localitate, 140 mãsuri de grâu „pe platã viitoare“.

-         1745 – 29 iunie - Unui neguþãtor de grâu, grec din Lugoj, pe lângã unul din Ciacova, li s-au închis hambarele din cauza negoþului clandestin fãcut. Numele lor era ªifco Cosmar ºi Iorghi ªafu. Martori: doi turci de la târgul sãptãmânal. Astfel cei doi greci au fost arestaþi.

-         1745 – 24 octombrie - Administraþia Ciacovei întreabã administraþia Banatului cum sã procedeze pe viitor, datoritã faptului cã mai mulþi neguþãtori turci au fãcut vânzare „a la minuta“ proferând chiar ºi ameninþãri.

-         1746 – 10 februarie - Administraþia Banatului trimite ordin administraþiei Ciacovei sã construiascã „casa administrativã“.

-         1748 – 20 mai - Administraþia Banatului trimite ordin administraþiei Ciacovei sã ia mãsuri ºi sã-l avertizeze pe „cambiaturistul“ din Jebel sã se comporte omeneºte cu nevasta sa. În caz de repetare a plângerilor, va fi silit de lege sã „umble blând“ cu ea.

*

-         1751 – 16 februarie - Administraþia Ciacovei raporteazã administraþiei Banatului cã pe teritoriul târgului din Ciacova se aflã 41 de birturi, care pot fi reduse la 20.

-         1752 – 10 martie - Administraþia Banatului cere de la administraþia Ciacovei sã punã la dispoziþie pentru lucrãrile la fortificaþile cetãþii Ciacovei 100 de bãrbaþi sãptãmânal.

-         1752 – 18 iulie - Administraþia Ciacovei raporteazã administraþie Banatului cã în loc de 100 de bãrbaþi sãptãmânal se cer 200. Dar roagã ca pânã dupã recoltare sã nu se ia mai mulþi, lipsind braþele de muncã.

-         1752 – 3 august - Administraþia Banatuli cere pe un ton sever sã nu se mai întâmple ca bãrbaþii necesari la fortificaþii, sã nu aparã la muncã în numãr de 100 pe sãptãmânã. Iar pe viitor sã fie puºi la dispoziþie sãptãmânal „cu 40-50 bãrbaþi mai mult de 100“.

-         1752 – 20 noiembrie - Administraþia Banatului atrage atenþia administraþiei Ciacovei cã zeciuiala pe tutun se ia numai pentru tutunul de pe câmp, dar nu ºi pentru cel din grãdina proprie.

-         1753 – 22 ianuarie - Administraþia Banatului trimite ordin administraþiei Ciacovei sã bage trei sãptãmâni la arest pe cei vinovaþi - din Jebel - de arderea a trei leºuri scoase din mormintele lor, pe motiv cã ar fi fost „vârcolaci“ (vampiri).

-         1753 – 7 februarie - Administraþia Ciacovei anunþã administraþia Banatului, cã cneazul din Stamora (românã) le-a adus la cunoºtiinþã faptul cã la Stamora s-au încartiruit vampiri.

-         1753 – 13 februarie - Administraþia Ciacovei aratã cã în localitatea Wermesch „graseiazã“ vîrcolacii (vampirii).

*

          Se poate vedea din aceste puþine date exacte, cu ce se lupta în acele vremuri o administraþie „civilã“. ªi totuºi aºa era. Era într-adevãr foarte greu sã administrezi o regiune în care locuiau la un loc atâtea naþionalitãþi, fiecare cu interesele ei proprii ºi bineînþeles, cu doleanþe diferite. Unele în drept, altele nu, dar toate trebuiau prelucrate.

Dupã terminarea „rãzboiului de 7 ani“ a reînceput, de fapt a continuat, din ordinul Împãrãtesei, colonizarea Banatului.

          Fiecare naþionalitate avea de împlinit câte o datorie/muncã/menire. Germanii, „magiarii“, spaniolii, francezii, italienii, croaþii, bulgarii ºi slovacii erau meniþi sã întãreascã pãtura catolicã a populaþiei. În acelaºi timp, trebuia ca în acest mod sã se creeze un echilibru între religia romano-catolicã ºi cea greco-ortodoxã, reprezentatã prin români ºi sârbi.

Bulgarii erau legumicultori, italienii ºi spaniolii aveau orezãriile ºi bumbacul sub suveranitatea lor ca ºi viermii de mãtase, românii ºi sârbii erau crescãtori de animale – vite, cai, oi unde erau vestiþi -  iar germanii, „ºvabii“, aveau sarcina de a fi exemplu pentru toate celelalte naþionalitãþi în cultivarea câmpului, a viþei de vie ºi construirea unor case mult mai bune decât bordeiele existente. Astfel avea fiecare naþionalitate sarcina ei de îndeplinit.

Ideea era bunã, dar ducerea ei la îndeplinire ridica piedici la tot pasul. Cele mai puþine localitãþi erau etnic „curate“, având doar o singurã naþionalitate în incintã. Majoritatea covârºitoare erau localitãþi cu populaþie foarte amestecatã. ªi aceastã populaþie pestriþã nu era uºor de loc sã fie „þinutã în frâu“, din moment ce fiecare încerca sã tragã spuza pe turta lui.

În Ciacova de exemplu, li s-au alãturat românilor ºi sârbilor majoritari ºi germanilor minoritari, grupuri de spanioli, italieni, slovaci, evrei, magiari ºi din nou germani. A trebuit sã treacã câteva decenii pânã ce experimentul acesta a putut fi privit ca „reuºit pe deplin“.

    ªi totul a mers relativ bine, cu excepþia perioadei cât Banatul a aparþinut Ungariei. Dupã dispariþia Imperiului Austro-Ungar, statele ce i-au urmat, ca de exemplu Serbia / Iugoslavia ºi România, nu au folosit rezultatele acestei experienþe îndelungate decât în parte.

*

Notã! Sã trecem acum la perioada istoricã a Banatului între anii 1778 ºi 1849, inclusiv în ceea ce priveºte Ciacova, bineînþeles. (n.t.)

   Sub insistenþa „presiunilor“ ungureºti, Maria-Tereza a fost silitã sã renunþe la Banat, pe care l-a cedat Ungariei. Pãmânturile au fost cumpãrate în cea mai mare parte de nobili mari ºi mici, maghiari. Convieþuirea dintre aceºtia ºi ceilalþi locuitori ai Banatului nu a mai fost de atunci niciodatã ca înainte. Iar nefericita mãsurã a Mariei-Tereza a contribuit masiv la politica de maghiarizare dusã de unguri în acea perioadã în toate teritoriile ce le deþineau. A început cea mai grea perioadã din istoria Banatului.

-                      1778 – 6 iunie - Prin semnãtura Comisarului Imperial, contele Christoph von Niczky, s-a înfãptuit predarea Banatului, Ungariei. Astfel, a încetat sã mai existe Banatul Imperial al Timiºoarei. A fost imediat împãrþit precum celelalte zone ale Ungariei în „ºpanate“ conduse de câte un ºpan: Torontal, Timiº ºi Krasso. Districtele au fost desfiinþate, deci ºi districtul Ciacovei. Ciacova a rãmas totuºi, fiind o localitate prea importantã, resedinþã administrativã.

De pe urma celor trei vizite ale Împãratului Iosif al II-lea în Banat au rãmas nenumãrate documente. În anul 1768 Împãratul a vizitat ºi Ciacova, înnoptînd în clãdirea „Cameralã din Piaþa Mare“ (Piaþa Cetãþii).

-          1780 – 29 noiembrie - Moare Împãrãteasa Maria Teresia iar Iosif al II-lea - fiul sãu - devine singurul cârmuitor al imensului Imperiu.

Nu mai amintim în amãnunþime evenimentele - chiar dacã majore - din viaþa Imperiului, ca de exemplu rãzboiul cu turcii (1788-1789), nici prãdãrile dupã acest rãzboi prin bande mari de tâlhari de naþionalitãþi amestecate, majoritatea fiind români. Doar atît:

-         1789 – 8 octombrie - Trupele imperiale sub comanda mareºalului Gideon Ernest conte de Laudon au cucerit Belgradul. Prin semnarea pãcii de la ªiºtova s-a sfîrºit definitiv ºi pentru totdeauna cu pericolul turcesc în ce priveste Banatul.

-          1790 – 20 februarie - Împaratul Iosif al II-lea moare fãrã urmaºi de sex bãrbãtesc. Îi urmeazã astfel la tron fratele sãu Leopold II (1747 – 1792). Cum acesta a murit deja în 1792, i-a urmat la tron fiul, Francisc al II-lea (1768 – 1835). A renunþat la coroana imperialã în anul 1806, deoarece celelalte state de limbã germanã „i s-au închinat“ lui Napoleon. Francisc al II-lea a rãmas astfel pâna în 1835 doar Împãrat al Austriei.

Notã! Evenimentele istorice ale Austriei din acea perioadã nu sunt de importanþã deosebitã pentru Ciacova, nici pentru Banat. Astfel cã nu vor fi tratate în amãnunt în aceste rânduri, chiar dacã au fost de importanþã vitalã pentru Europa.

   Amintim doar cã, pentru a acoperi cheltuielile de rãzboi (rãzboiul dintre Franþa ºi Austria privind supremaþia asupra Þãrilor de Jos) s-a pus dijmã ºi în Ungaria. Astfel ºi în Ciacova s-au strîns 300 de galbeni. ªi celelalte localitãþi ale Banatului au fost desigur lovite în acelaºi mod. (n.t.)

          Ciacova avea garnizoanã militarã ºi deci ºi datoria de a prelua prizonieri ºi de a-i „þine“ (întreþine), asta însemnând cu hranã ºi toate cele trebuitoare. Este de reþinut cã în 1795 în Ciacova existau prizonieri de rãzboi. Nu se ºtie din ce armatã fãceau parte. Mai târziu, în anii 1808-1809, în Ciacova se aflau prizonieri din armata napoleonianã. Este sigur cã erau 500 ofiþeri ºi soldaþi francezi, italieni ºi bavarezi. Datoritã unei epidemii de tifos au murit în 1809, 69 de prizonieri în Ciacova. Evidenþa e trecutã, dupã obicei, în catastifele bisericii romano-catolice, cu nume, grad, naþionalitate, vîrstã ºi unitatea militarã cãreia i-au aparþinut. În acelaºi an s-au înecat doi prizonieri la scaldã în Timiº. Pe vremea aceea „Timiºul Mort“ era matca adevãratã a Timiºului, având apã multã ºi provocând ºi inundaþii aproape regulat.

-         1809 – 14 octombrie - Dupã pacea de la Schönbrunn, prizonierii „francezi au putut pleca acasã“. Deci chiar dacã doar pe aceastã cale – dãri ºi prizonieri – a participat ºi Banatul, deci ºi Ciacova, la acest rãzboi purtat la distanþe imense.

-          1929 – 8 februarie - Se încheie recensãmântul populaþiei în întregul Imperiu Austro-Ungar, deci ºi în Ciacova.

          În secolul al XIX-lea, colonizarea Banatului nu mai avanseazã în ritmul impus pe vremea Mariei-Tereza ºi al lui Josif al II-lea. Doar în 1828 vin „bohemi de limbã germanã“ (fiind originari din Bohemia) în regiunea de munte a Banatului, înfiinþând localitãþi deasupra de Reºiþa, cum ar fi Gãrâna, Brebu-nou, Vãliug etc.

Dacã Banatul a fost cât de cât la scut în faþa rãzboaielor care zguduiau Europa, nu a fost scutit din pãcate de epidemii de tot felul:

- 1794-1795: vãrsat de vânt;

- 1782 si 1897: lãcuste în numãr uriaº care au distrus întreaga recoltã;

- 1832-1833: holera, urmatã de malarie, etc.

-1836: episcopia Timiºoarei emite ordinul ca în toate catastifele bisericilor romano-catolice sã nu se mai înregistreze nimic în limba latinã, decît în limba maghiarã. Aºa de exemplu preotul Ciacovei, Aloys Schindler, a trebuit sã-ºi schimbe numele în „Alajos“.

Prin „legile limbii“ din anii 1840 / 1844, limba maghiarã este ridicatã la limba oficialã de stat, deci ºi la unica limbã de predare în ºcoli. S-a creat astfel pentru prima datã o platformã „legalã“ pentru maghiarizarea întregului Banat. În aceste acþiuni îºi au rãdãcinile viitorului ºovinism maghiar.

          Perioada revoluþiilor din anii 1848 (înainte ºi dupã) au avut diferite scopuri în diferite zone ale Imperiului. Ungurii vroiau desprinderea totalã de Imperiu, deci de Austria. Românii, sârbii, „ºvabii“ ºi celelalte naþii ale Banatului sperau în sprijin ºi scut din partea Imperiului contra ungurimii. Era deci imposibil sã se uneascã toþi aºa-ziºii „revoluþionari“ în lupta contra Imperiului. Austriecii, care la început au dat înapoi acceptând doleanþe ale revoluþionarilor, vãzând cã acestora nu le ajunge libertatea presei, reprezentarea stãrilor la Viena etc., au pornit împotriva revoluþionarilor ºi i-au învins atât pe cei din Viena cât ºi pe cei din Praga, dovedind cã încã mai existã forþã ºi putere în armata imperialã.

          Câteva date interesante cu influenþã asupra Ungariei, deci a Banatului ºi implicit, a Ciacovei:

-         1848 – 3 martie - Kossuth Lajos þine o cuvântare în faþa camerei de la Budapesta contra absolutismului Austriac.

-         1848 – 13 mai - Sârbii din Banat se ridicã împotriva ungurilor, iar slovacii cu douã zile mai devreme;

-         1848 – 15 mai - Românii din Transilvania ºi Banat urmeazã exemplul sârbilor ºi slovacilor. Aceasta înseamnã cã în revoltã/rãscoalã, sârbii ºi românii au fost de fapt de partea imperiului Austriac.

-         1848 – august - În Banat are loc o luptã aprigã între sârbi ºi unguri;

-         1848 – 12 decembrie - Ungurii refuzã sã-l recunoascã pe Împãratul Franz-Josef (numit în popor: Fenencz-Joºka), coroana Ungariei. Mareºalul Alfred duce de Windischgrätz mãrºãluieºte în fruntea trupelor imperiale contra Budapestei; Kossuth Lajos, fuge.

-         1849 – 14 aprilie - Guvernul maghiar din Debreþin îl proclamã pe Kossuth Lajos ca guvernator al Ungariei;

-         1849 – mai/iunie - Din nord pãtrund ruºii în Ungaria, din sud intrã trupele croate iar din apus vin trupele austriece;

-         1849 – iunie / iulie - Lupte grele între trupele revoluþionare ºi trupele invadatoare;

-         1849 – 9 august - Trupele austriece, învingând în fiecare bãtãlie, împing trupele rãsculaþilor spre rãsãrit; le ajung din urmã în faþa Timiºorii; le înving decisiv ºi intrã în oraº, care a rãmas credincios Imperiului;

-         1849 – 13 august - În preajma Aradului capituleazã trupele ungureºti sub comanda generalului Artur Görgey în faþa ruºilor. Bãtãlia pierdutã a avut loc la ªiria;

-          1849 – 6 octombrie - 14 conducãtori ai rãsculaþilor sunt executaþi în urma unui proces în Arad, având loc ºi alte 114 condamnãri la moarte.

   În aceste vremuri tulburi ale revoluþiilor, s-au format douã tabere: una care era credincioasã Imperiului, formatã din români, sârbi, „ºvabi“ ºi guvernul oficial din Budapesta de o parte, iar trupele lui Kossuth, revoluþionarii, trupele de þarã ºi honvezii de cealaltã parte.

           Influenþa acestor ani de revoluþie asupra Ciacovei.

ªvabii, de exemplu, aveau doar un singur interes: sã scape de unguri ºi sã nu mai aparþinã/depindã decât de Viena. Fiecare naþionalitate însã îºi avea interesele ei. Þinând cont de aceastã puzderie de interese, se poate înþelege mai uºor întregul „du-te/vino“ ce a avut loc în Ciacova acelor ani.

          Trebuie menþionat cã în Ciacova au locuit foarte puþine familii maghiare, în schimb o garnizoanã de honvezi foarte puternicã îºi arata cu fiecare ocazie, atotprezenþa. Majoritatea clarã o reprezentau bineânþeles românii, care însã nu erau organizaþi, cum erau celelalte grupãri naþionale mai mici, ca de exemplu sârbii. ªvabii reprezentau de fapt o forþã politicã ºi mai ales economicã foarte importantã, forþã pe care însã nu o foloseau deloc. Poate cã nici nu o puteau folosi. Populaþia evreiascã a fost neutrã, tindea însã uºor de partea maghiarilor cumpãtaþi.

          ªi acum datele istorice, cum se pot ele gãsi ºi citi, în ordinea cronologic.

-         1848 – 26 mai (Vucovici) - În ºcoala ortodoxã din Ciacova are loc o întrunire între sârbi ºi români, întrunire organizatã de protopopul Vasile Tãbãcaru, avocatul Constantin Panici ºi Trandafirovici. Vroiau sã aleagã un reprezentant al Ciacovei care sã meargã ca delegat la marea întrunire de la Novi-Sad. Notabilitãþile maghiare din Ciacova, în frunte cu judecãtorul de scaun Tamasy Molnar, au început pe loc cercetãrile împotriva celor 41 de participanþi, adunarea fiind socotitã ca fiind îndreptatã împotriva lui Kosuth.

-         1848 – 4 iunie (Vucovici) - La sfîrºitul lunii mai au sosit prin poºtã proclamaþii ale lui Sigismund Pop ºi notarului Ivan Voinovici, la Ciacova. Au fost confiscate. Pentru cã erau de fapt de naturã „nevinovatã“, ºi deoarece conþineau ºi o proclamaþie a lui Eftimie Murgu care arãta simpatie pentru maghiari, au fost redate destinatarilor.

-         1848 – 21 iunie (Vucovici) - Judecãtorul de scaun Tamassy Molnar raporteazã lui Vucovici cã la intrarea trupelor maghiare din Vârºeþ în Ciacova nu s-au creat probleme de nici un fel. „ªvabii“ (germanii) ºi românii au scos steagurile ungureºti sau cele albe. Sârbii au fugit cu arme cu tot, iar luptãtorii rãmaºi au fost dezarmaþi. Trupele au mai rãmas o lunã în cazarma din Ciacova.

-         1848 – 7 iulie (Pesti Hirlap) - În scaunul Ciacova a fost ales deputat Adam Varkonyi, reprezentant al moderaþilor în problema maghiarã. Nu era prieten al republicii, însã era pentru reforme.

-         1848 – 27 august (Vucovici) - Bãrbaþii apþi din Ciacova – români, germani, unguri ºi sârbi, au fost duºi în tabãra de la Gedöfalva, unde se pregãtea raidul asupra Serbiei. Populaþia se plânge cã a fost silitã deja de douã ori sã participe la apãrarea Vârºeþului ºi o datã la apãrarea Novi-Sad-ului împotriva sârbilor. Comisarul maghiar Miklos Joanovici a ofensat populaþia în repetate rânduri.

-         1848 – 28 august (Vucovici) - Abia la ameninþãri masive din partea judecãtorului de scaun s-au învoit locuitorii Ciacovei sã porneascã pentru a treia oarã împotriva sârbilor.

-         1848 – 9 octombrie (Vucovici) - În Ciacova sosesc 95 de recruþi, în majoritate români, din comitatele cãrãºene, spre a întãri garnizoana.

-         1848 – 15 octombrie (Vucovici) - Ciacova este ocupatã de trupe imperiale austriece venite din Timiºoara.

-         1848 – 18 octombrie (Vucovici) - Dupã ocuparea prin trupele austriece, în Ciacova întreaga populaþie, indiferent de naþionalitate, a fost dezarmatã iar armele confiscate. Românii ºi sârbii i-au primit pe austrieci cu mare simpatie.

-         1848 – 24 octombrie (Kossuth Hirlapja) - Trupele austriece din Timiºoara dezarmeazã doar pe maghiari ºi pe germani. Românii ºi sârbii nu sunt dezarmaþi. De asemenea au fost luaþi 65 de recruþi honvezi din Ciacova ºi duºi la Timiºoara.

-          1848 – 11 noiembrie (Kossuth Hirlapja) - Pentru dezarmarea rãsculaþilor maghiari din Ciacova au fost puºi în miºcare 1.500 de soldaþi imperiali din Timiºoara. Aproximativ 100 de rãsculaþi au putut sã fugã, dar 600 dintre ei au fost internaþi în cazarma din Ciacova. Trupele imperiale, conduse de sârbi, exercitã teroare în Ciacova. Astfel s-a ordonat de cãtre sârbi ca fiecare bãrbat care e prins cã mai posedã o armã, sã fie executat. Aproximativ 15 cetãþeni mai bine situaþi din Ciacova, germani ºi maghiari, au fost escortaþi la Timiºoara. În Ciacova a fost numit judecãtor de scaun un sârb, care la rândul sãu a numit un croitor sârb pe postul de primar al Ciacovei. Românii din Ghilad au fost ridicaþi de sârbi ºi mutaþi forþat la Ciacova. Casele a cãror proprietari nu aparþineau crezului sârb-ortodox, au fost jefuite.

          Astfel a continuat acest „încoace ºi încolo“ pânã ce, prin presiunea trupelor imperiale, trupele rebele maghiare care se numeau revoluþionare, au fost definitiv învinse, restaurându-se liniºtea în zonã. S-a înfiinþat, ca soluþie – de fapt nu prea fericitã – „Voivodatul sârbesc ºi Banatul de Timiº“. Aceasta se întâmpla în anul 1849.

          În Noiembrie 1883 au pornit maghiarii din Ciacova o acþiune de cheta/donaþie pentru construirea unui monument în memoria revoluþiei ungureºti în Ciacova. Se pare cã totul a rãmas fãrã rezultat, deoarece în Ciacova nu s-a ridicat niciodatã pînã azi un asemenea monument. În anul 1898 s-a sãrbãtorit festiv revoluþia din 1848-1849, dar un monument nu a fost ridicat. Aceastã revoluþie, ca atîtea altele, a trecut pe lângã conºtiinþa ciacovenilor fãrã a lãsa urme deosebite. Oricum, este bine sã nu se uite niciodatã aceste „amãnunte istorice“.

*

          Prin „patentul“ imperial din data de 18 noiembrie 1849, s-a schimbat soarta Banatului. Situaþia politicã a devenit una nouã, însã alta decât cea aºteptatã. Prin înfiinþarea „Voivodatului sârbesc ºi Banatului de Timiº“ au fost reunite din punct de vedere politic „Bacica“ – comitatul Baci-Borog, Banatul – comitatele Timiº - Torontal ºi Caraº, ºi pãrþi ale Sirmienului – scaunele Ruma ºi Iloc ale comitatului Sirmian. A fost numit de cãtre generalul comandant al trupelor imperiale din Ungaria - Iulius Iacob, conte de Haynau - în funcþia de reprezentant al coroanei, generalul maior Ferdinand Mayerhoffer - conte de Grünbühel. Sediul era Timiºoara, independentã de Ungaria ºi supusã doar Vienei. Slujba nu era uºoarã, deoarece datoria sa era sã „pãstoreascã“ o turmã foarte pestriþã, populaþia fiind formatã din români, germani, sârbi, maghiari, croaþi, bunievaþi, ºócaþi, evrei, slovaci, cehi, ruºi, ruteni, bulgari, þigani etc. Important era sã se împace – datoritã intereselor vitale deosebit de diferite – toate aceste naþionalitãþi, ceea ce reprezenta ºi scopul, ºi dorinþa atât a Vienei cât ºi a Timiºoarei. În funcþii importante nu au fost numiþi din principiu localnici, ci germani din Austria sau din Boemia. Limba oficialã a fost germana, dar s-a evitat construirea acestui sistem nou pe populaþia de limbã germanã din Banat.

          ªcoala ºi-a revenit dupã perioada maghiarã. S-au înfiinþat în tot Banatul ºcoli în diferite limbi ale naþionalitãþilor, cu condiþia sã fie destui elevi pentru a forma o clasã ºi a merita sã fie plãtit un dascãl (învãþãtor).

În biserici se treceau înregistrãrile din nou pe hârtie în limba latinã.

*

          Aceastã perioadã paºnicã ºi înfloritoare nu a durat mult, deoarece Banatului nu-i era hãrãzit sã trãiascã veºnic liniºtit ºi în pace.

          Deja prin 1860 au început sã se arate primele semne de destrãmare ale acestui voivodat artificial. O „diplomã imperialã“ datatã 20 octombrie 1860 a pecetluit soarta Banatului. Þãrile coroanei Ungare au primit o constituþie nouã. „Voivodatul sârbesc ºi al Banatului de Timiº“ a fost desfiinþat în 1861. Cancelaria regalã maghiarã, care a înlocuit pe cea Imperialã, a reintrodus în timp record toate obiceiurile ºi rânduielile care au fost deja o datã „în funcþie“: comitatele Torontal, Timiº ºi Caraº au primit câte un ªpan ºi  s-au hotãrât noi alegeri prin care sã fie desemnaþi deputaþii.

          În 1867, sub liberalul Ferencz Deak, s-a stabilit o nouã relaþie între Imperiu ºi coroana Ungariei. Ungaria este recunoscutã ca stat de sine stãtãtor, independent, având ministere comune doar pe cele ale finanþelor, de rãzboi ºi al treburilor din afarã (afeceri strãine). Pe data de 8 iunie 1867 are loc la Budapesta încoronarea Împãratului Franz-Iosef  I ca rege al Ungariei.

          Cumpãtatul ºi înþeleptul Deac le-a promis minoritãþilor ºcoli în limba proprie ºi alegerea limbii oficiale în localitãþile lor dupã propria voie. Însã oficialii maghiari locali nu au respectat niciodatã, aceasta. Sârbii, românii ºi slovacii au gãsit adãpost faþã de aceste vicisitudini în bisericile lor ortodoxe, ca ºi saºii din Transilvania în ale lor evanghelice.         ªcoala normalã catolicã germanã din Vârºeþ a fost desfiinþatã în 1871 ºi unitã cu ºcoala normalã din Szeghed, care bineânþeles cã preda în limba maghiarã. Era primul pas spre maghiarizarea totalã a populaþiei, începând de la copiii de ºcoalã, cãrora li se preda doar ºi numai în limba maghiarã, aceasta fiind cea oficialã ºi SINGURA limbã în întreg regatul!

          Autoritãþile maghiare „s-au oferit“ sã preia „ºcolile populare“ (construite ºi întreþinute de populaþie) în atributele statului, sub motiv cã vor sã „uºureze datoriile financiare“ ale þãranilor faþã de aceste ºcoli. ªvabii din Ciacova au cãzut în aceastã capcanã ingenioasã ºi astfel comunitatea a pierdut dreptul de predare în limba maternã (1908). În 1913 mai existau doar 34 de ºcoli „confesionale“ în întreg Banatul cu limba de predare germanã.

          Teatrul German din Timiºoara, de exemplu, care exista de aproape 150 de ani, a trebuit sã-ºi închidã în 1889 porþile. În acelaºi an, au fost editate în Banat 37 de ziare în limba germanã, printre care ºi „Csakovaer Zeitung“, ºi doar cîteva în limba maghiarã. Dupa 20 de ani, în 1910, existau deja 42 ziare de limbã maghiarã, iar de limbã germanã tot 37. De exemplu, în locul ziarului amintit „Csakovaer Zeitung“ apãrea acum „Csakova es Videke“. Aceastã perioadã, de fapt infloritoare în ce priveºte viaþa economicã a Banatului, era perioada în care începea sã crape ºi sã trosnescã personalitatea naþionalã a tuturor minoritãþilor din Banat. În aceastã perioadã s-au îmbunãtãþit drumurile existente ºi s-au construit altele – multe noi. Noile cãi ferate permiteau exportul produselor agricole ºi importul maºinilor de tot felul, fiind deja inventate maºinile cu abur, ceea ce a însemnat prima imensã uºurare a muncii. Bãncile ºi poºta funcþionau bine ºi ajutau la transmisia veºtilor din toate colþurile lumii.

          Au apãrut însã ºi primele cazuri de invidie. Germanii, prin hãrnicia lor proverbialã ºi datoritã inventivitãþii de care dãdeau dovadã, au ajuns – în mare parte – sã fie înstãriþi, ceea ce fãcea ca „vecinii“ sã fie invidioºi. Asta în localitãþile unde populaþia era pestriþã. În localitãþile curat germane, starea de fapt era alta.

          Sfaturile pe care le-au dat nu au fost primite, zicându-se cã îngânfarea lor îi face sã dea sfaturi, dar cã nu are nimeni nevoie de sfaturile lor. În schimb averile la care ajungeau – comparativ cu ziua de azi ridicol de mici – erau importante ºi conlucrau la crearea imaginii bogãtanului neamþ zgârcit. Doar cã bogãtanul neamþ lucra mai mult decât zi-luminã ºi ce scotea câºtig, investea din nou, mãrind astfel ceea ce avea. Era, ce-i drept, ºi cumpãtat, ceea ce i-a adus tocmai vestea de „zgârcit“. Românii au fost primii care au înþeles avantajele ºi s-au folosit de „sfaturile bogãtanilor nemþi“, spre folosul propriu. Asta s-a putut constata în localitãþi cu populaþie amestecatã ºi aceasta în primul rând prin ceea ce se vedea, adicã prin case.

          Ceea ce a provocat din nou neliniºte ºi invidie a fost faptul cã SE PUTEA cumpãra pãmânt în localitãþi vecine. Asta a creat „sînge rãu“ la sârbi ºi români, însã nu s-a schimbat nimic în starea de fapt pânã în 1944.

          Datoritã dorinþei germanilor de a nu provoca pe conlocuitori, tot mai mulþi dintre copiii lor au învãþat meºteºugãrie sau au mers la ºcoli înalte. ªi problemele agravându-se totuºi, foarte mulþi ºi-au luat lumea în cap ºi au plecat, emigrând în Statele Unite, Canada, Argentina, Brazilia ºi Australia. Bineânþeles cã acolo au luat-o de la început, de la nimic, dar le-a fost acest gând mai drag decât gândul cã poate ajunge sã se batã cu vecinul, cu care trãieºte poartã în poartã de zeci de ani, doar pentru cã are el mai mult.

Aºa s-a întâmplat ºi în Ciacova, mai ales cã Ciacova era departe de a fi o localitate de limbã germanã. Din Ciacova au emigrat peste 500 de familii în Statele Unite în pragul noului secol - 20.

          Însã un lucru l-au fãcut germanii bãnãþeni, aºa-ziºii „ºvabi“: s-au organizat cît au putut de bine împotriva ºovinismului maghiar, care pãtrundea peste tot, sãdindu-ºi sãmânþa otrãvitoare. S-au organizat în bãnci proprii, în tovãrãºii proprii etc.

*

          Cînd Împaratul Franz-Iosef al II-lea s-a îmbolnãvit (primãvara 1814), s-au iscat speranþe ca planurile prinþului moºtenitor sã fie acum puse în aplicare. Aceste planuri erau: de a forma din Ungaria ºi Austria o confederaþie multinaþionalã, care prevedea ca fiecare naþionalitate sã rãmînã în graniþele unde deþinea majoritatea, având autonomie aproape absolutã faþã de coroanele imperiale ºi regale. Însã toate aceste planuri, dorite de popoare, au fost spulberate cu un singur foc de armã.

          Pe data de 28 iunie 1914, la Sarajevo, capitala Bosniei, au cãzut pradã unui atentat, prinþul moºtenitor, arhiducele Franz-Ferdinand ºi soþia sa, ducesa Sofia de Hohenberg. Atentatorul a fost un sârb bosniac pe nume Gavrilo Princip. Sârbii l-au urât pe prinþul moºtenitor datoritã simpatiei acestuia pentru ceilalþi slavi din Imperiu: croaþi, sloveni, slovaci, cehi. Sârbii urmãreau crearea unui mare regat sârbesc, din care sã facã parte ºi Croaþia, Bosnia ºi Herþegovina.

          Acest atentat a însemnat de fapt începutul primului mãcel internaþional de amploare de pe mapamond, intrat în istorie sub numele de „primul rãzboi mondial“.

          În timpul rãzboiului, pe data de 21 Noiembrie 1916, moare împaratul Franz-Iosef I ºi în locul sãu urcã pe tron arhiducele Karl Franz Iosef sub numele de Karl I.

          În 1918 se terminã aceastã monstruasã macelãrealã a milioane de nevinovaþi, în timp ce mai toþi vinovaþii au stat la scut, scãpând teferi.

          Monarhia imperialã austro-ungarã se destramã ºi statele pânã atunci subjugate îºi capãtã independenþa ºi autonomia.

          Pe data de 20 martie 1919 se alege la Budapesta un guvern comunist sub conducerea lui Béla Kun. Guvernul dã ordin sã fie atacatã România, spre a anexa Transilvania. Trupele ungureºti intrã pe pãmânt românesc ºi dupã lupte crâncene, pe data de 4 august, intrã trupele româneºti victorioase în Budapesta, alungând guvernul comunist al lui Kun ºi înfigând steagul românesc pe parlamentul Ungariei.

          State noi îºi ridicã capul dupã destrãmarea monarhiei danubiene. Graniþele se modificã. Ungaria pierde prin tratatul de la Trianon (4 iunie 1920, în apropierea Versaill-ului) ºapte zecimi (!) din suprafaþa sa. Cehii ºi slovacii formeazã un singur stat - Cehoslovacia. Sârbii, croaþii ºi slovenii – Jugoslavia (Slavia de sud – 3 Octombrie 1929). Ardealul cu þara Criºurilor, douã treimi din Banat, Bucovina ºi Basarabia reintrã în graniþele României mari, astfel România fiind, de la Mihai Viteazul (1600) pentru prima datã din nou o singurã þarã.

          Notã: Despre aceastã primã conflagraþie mondialã s-a scris mult ºi pe larg, minciuni ºi adevãruri, deci nu mã voi opri asupra ei, cu toate cã în cartea din care traduc este tratatã într-un capitol aparte.

       Fam. Margan    Fam. Nastase             

                                                               copyright © Mihai-Aurel Ianosel  2006

                                                  Creat si intretinut de Octavian Nastase